Ţară: ţară cu ţară, această secţiune conţine date macroeconomice şi sociale cheie, descrierea mediului fiscal şi juridic, date de bază privind donaţiile şi acţiunile de voluntariat, o listă a barierelor care stau în calea deblocării capitalului privat pentru înfăptuirea binelui social şi aşteptările faţă de mediul de afaceri, administraţia publică şi sectorul social (ODD). Această secţiune acoperă 11 ţări din ECE: Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Croaţia, Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia, România, Slovenia şi Slovacia.

Grupuri ţintă: această secţiune conţine o analiză a principalelor informaţii legate de 10 grupuri ţintă specifice: Întreprinderi familiale, Întreprinderi Mici şi Mijlocii (IMM-uri), Mari contribuabili, investitori, publicul larg, NextGen, organizaţii fără scop lucrativ, întreprinderi sociale, administraţia publică şi mediul academic. De asemenea, conţine un rezumat al activităţilor, barierelor şi factorilor care motivează fiecare grup în parte să se implice mai mult din punct de vedere social, precum şi concluzii şi recomandări cheie.

Domenii de cunoaştere: această secţiune prezintă descrieri şi date compilate dintr-o perspectivă tematică, de exemplu: Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD), regimuri fiscale, voluntariat în rândul angajaților şi servicii pro-bono, donaţii în situaţii de criză, educaţie, cooperare şi consolidarea capacităţilor. Secţiunea ilustrează fenomenele, oferind informaţii despre situaţia din regiune şi date cantitative.

Ucraina: referitor la războiul din Ucraina, care a avut un impact semnificativ asupra donaţiilor în regiunea ECE, a fost realizat un studiu cantitativ suplimentar în rândul locuitorilor din această ţară. Această secţiune conţine o analiză şi o evaluare a sprijinului străin acordat Ucrainei din perspectiva locuitorilor săi – cine sprijină în prezent Ucraina, cine ar trebui să o facă, în opinia ucrainenilor, dacă nevoile sunt bine înţelese şi acoperite, angajamentul ţărilor occidentale va rămâne stabil sau va scădea în contextul războiului prelungit?

Ecosistemul impactului social în regiunea ECE

În majoritatea ţărilor din regiune, după 30 de ani de economie de piaţă liberă, atât persoanele fizice, cât şi cele juridice, au din ce în ce mai multe resurse şi sunt tot mai dispuse să contribuie. Dezvoltarea economică constantă a regiunii are ca rezultat o creştere a bogăţiei societăţii. Majoritatea ţărilor din ECE sunt state membre ale Uniunii Europene, ceea ce le ghidează dezvoltarea socială. Crizele recente – pandemia de COVID-19 şi războiul din Ucraina, au creat un teren propice pentru schimbări; mulţi cetăţeni din ţările ECE au început să doneze, ceea ce nu făcuseră niciodată înainte.

Acum este momentul ca regiunea ECE să ia măsuri concrete pentru a susţine această implicare şi pentru a stimula deschiderea spre colaborare şi discuţii. Construirea unui ecosistem al impactului social rezilient, capabil să facă faţă ameninţărilor la adresa independenţei mass-media, a democraţiei şi a statului de drept, trebuie să aibă la bază trei piloni solizi:

• persoane implicate, întreprinderi şi investitori,
• organizaţii puternice şi independente ale societăţii civile,
• o legislaţie transparentă care să susţină această implicare.

Persoane, întreprinderi şi investitori implicaţi

Majoritatea persoanelor şi întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în regiunea ECE nu percep implicarea socială ca făcând parte integrantă din stilul lor de viaţă sau modul în care îşi desfăşoară activitatea comercială, această implicare fiind încă o activitate mai degrabă spontană şi reactivă, determinată în principal de emoţii. Întrucât economiile din regiune sunt relativ tinere, obţinerea de profit rămâne o prioritate centrală pentru întreprinderi şi investitori, ceea ce împiedică adoptarea unei abordări mai responsabile din punct de vedere social.

Totuşi, există un potenţial semnificativ de creştere a implicării acestora. Cu o motivaţie adecvată, cetăţenii din ţările ECE ar fi dispuşi să doneze de aproape două ori mai mult decât o fac în prezent (de la 2,7 miliarde EUR la 5,5 miliarde EUR). În rândul persoanelor fizice, există un grup tot mai mare de aşa-zişi donatori mijlocii, care provin din categoria persoanelor tinere, de vârstă mijlocie şi au mijloacele necesare pentru a contribui cu sume mai mari de bani, într-un mod mai orientat spre impact. Din păcate, nu există nicio ofertă adresată acestora şi nicio acţiune de informare eficientă.

În zilele noastre, companiile sunt motivate în principal de factori externi (reglementări, aşteptări ale societăţii-mamă, presiunea emergentă din partea clienţilor şi a angajaţilor) şi nu au cunoştinţele şi competenţele necesare pentru a acţiona în mod strategic şi consecvent. Acestea nu văd încă beneficiile comerciale ale unei astfel de abordări. Întreprinderile mai mici se tem să îşi asume riscuri fiscale inutile şi, confruntate cu creşterea costurilor operaţionale de zi cu zi, se concentrează mai degrabă pe supravieţuire decât pe implicarea socială.

Investiţiile de impact reprezintă o temă nouă în regiune. Abia încep să apară primele iniţiative, dar criteriile de luare a deciziilor referitoare la investiţii rămân neschimbate – în primul rând, afaceri viabile. Majoritatea investitorilor percep investiţiile de impact ca fiind o parte separată a portofoliului lor de investiţii, asociindu-le adesea cu filantropia tradiţională. Totuşi, indiferent de ţară, există afirmaţii conform cărora acest domeniu va creşte, dar trebuie îmbunătăţită oferta existentă pe piaţă şi trebuie facilitat accesul la sprijin şi experţi.

Organizaţii puternice şi independente ale societăţii civile

Crizele recente au arătat cât de importante sunt organizaţiile societăţii civile pentru construirea unui ecosistem puternic al impactului social în regiune. Dezvoltarea stabilă a acestora, care se traduce direct prin gestionarea provocărilor sociale şi de mediu, ar trebui să devină o prioritate, atât pentru sectorul public cât şi pentru cel privat.

Există peste 800.000 de organizații fără scop lucrativ înregistrate în regiunea ECE, dar multe dintre ele desfășoară activități la scară foarte mică sau sunt înregistrate, dar nu sunt deloc active. Acestea depind în mare măsură de finanțarea publică, care este strâns legată de donații private dispersate, reactive şi care au la bază factori emoționali. Marea majoritate funcționează pe bază de proiect, ceea ce face dificilă planificarea pe termen lung şi axarea pe generarea unui impact.

Creșterea rezilienței vine odată cu independența financiară. Activitatea comercială şi, prin urmare, auto-sustenabilitatea organizațiilor fără scop lucrativ este în prezent relativ redusă în regiune şi, în multe țări din ECE, este limitată prin lege. Conceptul de întreprindere socială capătă o atenție din ce în ce mai sporită în regiunea ECE, însă prevederile legale care îl reglementează conțin numeroase obligații şi restricții, practic inexistente în practicile comerciale obișnuite, ceea ce duce la o competitivitate scăzută pe piață a întreprinderilor sociale.

Pe lângă factorii externi, există şi limitări interne – lipsa abilităților de a gestiona din punct de vedere profesional organizația, de a elabora o ofertă bună, de a comunica şi de a strânge fonduri, precum şi de a asigura o raportare transparentă. Atragerea şi păstrarea unui personal de bază constituie o adevărată provocare. Epuizarea în rândul liderilor organizațiilor fără scop lucrativ şi exodul acestora dinspre sectorul social către mediul de afaceri sunt vizibile.

Legislație favorabilă şi transparentă

Statul are un rol cheie în crearea unui mediu favorabil (sau cel puțin neutru) pentru actorii cheie ai ecosistemului impactului social – deținători de capital şi furnizori de impact. Administrația publică afectează nu numai partea de reglementare, ci şi atmosfera generală din jurul implicării sociale.

Strategiile şi deschiderea spre colaborare a administrației publice variază în regiune. Unele țări au deja stabilite strategii și organisme dedicate pentru a asigura dialogul cu părțile interesate, în timp ce altele nu dispun încă de reglementări şi structuri care să orienteze şi să contureze prioritățile pentru alte sectoare. Subiectele legate de responsabilitatea socială şi de investiții înțelese în sens larg nu ocupă un loc important pe ordinea de zi şi sunt adesea gestionate de diverse ministere şi unități mici.

Raportul a  mai evidențiat faptul că sistemele juridice din majoritatea țărilor ECE nu îi stimulează pe deținătorii de capital privat să îşi împartă averea. Facilitățile fiscale, care sunt deosebit de motivante pentru marii donatori, sunt neglijabile sau chiar inexistente. Birocrația, lipsa de transparență şi barierele juridice, cum ar fi TVA-ul la serviciile pro-bono, continuă să împiedice întreprinderile, investitorii şi persoanele fizice să se implice mai mult din punct de vedere social.

În timp ce ecosistemul impactului social din țările din regiunea ECE se maturizează, datorită regulamentelor UE care stimulează acest domeniu, statele membre ale ECE implementează politicile UE în feluri diferite, ceea ce duce la o lipsă de coerență în legislația diverselor țări. În practică, în regiune nu există încă o piață unică şi nici liberă circulație a capitalului în ceea ce privește filantropia şi alte forme de implicare socială.

Rolul cheie al mediului academic

Date fiind numeroasele provocări legate de lipsa conștientizării, cunoștințelor, instrumentelor şi experților, sistemul de învățământ joacă un rol esențial în pregătirea ecosistemului pentru schimbările iminente. Rolul său constă, în principal, în sensibilizarea copiilor şi a adolescenților încă de la vârste fragede, precum şi în formarea de specialiști şi experți în domeniul ESG (guvernanță corporativă, socială și de mediu) şi al sustenabilității, care sunt din ce în ce mai căutați pe piața muncii.

Rolul-cheie al educației în regiune este recunoscut – ODD4: O educație de calitate se situează pe locul al treilea în topul celor mai importante obiective de dezvoltare durabilă, însă responsabilitatea socială este încă în mare parte absentă din programele școlare, atât în școli, cât şi în universități.